Scorteni, Prahova
   Home      Istorie
Fara a exista dovezi scrise se stie ca localitatea Scorteni a fost formata in jurul anului 1600, cand patru capitani ai lui Mihai Viteazul au fost improprietariti pe aceste meleaguri.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, in localitatea Scorteni se constata imbunatatirea nivelului de trai, principalul motiv fiind exploatarea petrolului din padurile care inconjoara localitatea si astfel economia locala nu se mai limiteaza doar la agricultura.

Titeiul nu este singura bogatia exploatata din subsol in zona, dar si sarea, prin ocnele de la Telega aflata in imediata vecinatate (6 km). Sarea se extrage încă din secolul al XIV-lea în ocnele de la Telega, iar la sfârşitul secolului al XVII-lea şi păcura.

Companii petroliere americane isi fac simtite prezenta tot la sfarsitul secolului XIX-lea si contribuie la explozia economica in zona.

Apogeul exploatării „aurului negru” îl constituie perioada marilor erupţii naturale libere, de după 1907 şi până la izbucnirea Primului Război Mondial. Erupţiile de petrol din sonde, foarte spectaculoase, duceau însă la importante pierderi, deoarece producătorii nu erau pregătiţi pentru a colecta integral o asemenea cantitate de petrol brusc eliberată, deseori izbucnind şi incendii devastatoare.
 
             În secolul al XIX-lea, comuna Scorțeni era formată din satele Scorțeni (sat moșnenesc) și Mislea (sat de țărani împroprietăriți la 1864 pe moșia statului Vatra Mănăstirii Mislea). Pe teritoriul comunei funcționau o școală frecventată de 48 de elevi, două biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și un penitenciar pentru minori.
        În centrul localităţii Scorţeni se găseşte un monument memorial, realizat de către sculptorul Ion Faur în anul 1926, reprezentând un obelisc cu un vultur de bronz în varf şi patru altoreliefuri reprezentând scene de lupta din 1916-1917.
            Un alt monument cu o deosebită importanţă pentru localitate este şi biserica “Cuvioasa Paraschiva” construită în 1700, dar a cărei atestare documentară apare pentru prima dată în 1782. Aceasta a fost restaurată în 1951, iar în 2012 a început pictarea acesteia.
              Mislea este unul dintre cele cinci sate ce aparțin de comuna Scorțeni. El este așezat la confluența râurilor Mislea Seacă, Mislea și Telega, și se întinde în cea mai mare parte de-a lungul văilor respective.
            În jurul anului 1540, domnitorul Țării Românești, Radu Paisie a întemeiat mânăstirea cu același nume, pe firul râului Mislea, la confluența cu râul Telega. Pe ruinele mânăstirii a fost construită în timpul regimului comunist, o închisoare politică; în prezent, acolo funcționează un complex de servicii - centre de îngrijire și asistență pentru persoane vârstnice sau cu handicap.
       Mislea a cunoscut perioade de înflorire odată cu întărirea așezamântului monahal, dezvoltarea agriculturii, meșteșugurilor, mai târziu - exploatarea petrolului, și în prezent, - producție și servicii.
 Un monument pentru care comuna este recunoscută este „Fosta mănastire Mislea”, monument de categoria A, situat în satul Mislea, str. Radu Paisie, nr. 14, comuna Scorţeni, datează din secolul XVI şi este compusă din: Casa domneasca (beciuri), Ruine chilii de pe latura de est a incintei şi Zidurile celor două incinte.
Mănăstirea Mislea a fost întemeiată între anii 1536-1537, de către domnitorul Ţării Româneşti, drept-credinciosul Radu Paisie, pe locul unei sihăstrii vechi din secolulul al XV-lea. Tot el este cel care a ctitorit şi Mănăstirea Valea, in anul 1512. Se crede ca Radu Paisie a fost fiul natural al lui Radu cel Mare. Radu Paisie este domn al Ţării Româneşti între anii 1535-1545, dar fiind mazilit, din motive necunoscute, de către turci, este surghiunit în Egipt, unde va şi muri.
 
Partial credit: colineleprahovei.ro
 
Inaugurarea Monumentului Eroilor din Primul Razboi Mondial din centrul comunei Scorteni, la data de 13 Mai 1926 in prezenta Maresalului Alexandru Averescu, acesta fiind numit recent in cel de-al treilea sau mandat de Prim Ministru al Romaniei. Alaturi de acesta in fotografie, este prezent printre altii si primarul vremii, domnul Mihai Stoicescu.
Dupa aproape un secol, monumentul se gaseste intr-o stare foarte buna. Exceptie fiind o placa de marmura, care, avand o parte din numele eroilor locului cazuti in primul razboi mondial cu apelativul "Domnul ...", a fost distrusa cu dalta de un comunist mai zelos in perioada "epocii de aur".
In fotografie, de remarcat si portul localnicilor care arata ca la acea vreme se mai foloseau inca cioareci (pantaloni țărănești strânși pe picior, din pănură sau din dimie) si camasa lunga din panza de in sau bumbac.